Salutare tuturor,
Saptamana aceasta avem lucrarea colegului nostru Horia Miu, 2 Dan Aikido Aikikai :
"Despre competiţie
În ultimii ani, Aikido a devenit o artă marţială din ce în ce mai populară şi
mai titrată. Mulţi dintre cei care scriu sau vorbesc imparţial despre Aikido susţin că
este chiar cea mai cunoscută dintre toate. Cu toate astea, este o artă marţială
modernă, definitivată relativ recent. Putem aprecia că răspândirea la nivel
internaţional se face de aproximativ 50 de ani. În această jumătate de secol au
apărut organizaţii în ţări de pe toate continentele, Aikido depăşind în popularitate
arte marţiale mult mai vechi şi mai bine ancorate în conştiinţa publică, unele dintre
ele fiind chiar sporturi olimpice.
O-sensei spunea că Aikido este al tuturor, cu acest mesaj trimiţându-şi elevii
în lume să răspândească arta creată de el. După 50 de ani, putem spune că timpul
acestei răspândiri a trecut, multe dintre organizaţiile amintite mai sus fiind foarte
puternice. Ne punem deci întrebarea ce anume a făcut ca această mişcare să fie tot
mai vizibilă şi mai apreciată. Ce diferenţiază Aikido de celelalte arte?
De când practic, am cunoscut şi văzut foarte mulţi oameni în dojo şi la
stagii. Fără a avea intenţia de a califica Aikido drept o artă marţială elitistă (cum
spuneam, Aikido este al tuturor), pot spune că majoritatea celor care caută această
artă marţială sunt oameni educaţi, mulţi dintre ei cu studii superioare. Aşadar, ce
anume îi atrage pe aceşti oameni spre dojo-urile de Aikido?
Mulţi comentatori susţin că Aikido este printre puţinele arte care a păstrat
educarea spiritului, probabil asta aducând în săli un anumit tip de practicanţi. Dar
poate cea mai mare diferenţă faţă de alte arte marţiale o reprezintă faptul ca în
Aikido nu există competiţii. Mulţi se întreabă ce fel de artă marţială e aceea care
nu are concursuri? De multe ori, când plec pe la vreun stagiu, sunt prieteni care mă
întreabă: „Ai concurs?” „Nu, stagiu.” „Păi şi nu vă bateţi?” „Ne antenăm şi
studiem.” „Atât?” „Atât.”
Puţin se gândesc însă că aceste competiţii, în forma de astăzi, nu exsitau pe
vremuri nici în alte arte marţiale. Pe vremuri, artele marţiale erau ceva mult mai
intim. Elevii studiau cu profesorul un număr de ani, după care plecau şi îşi
deschideau un dojo. Cam cum se întâmplă şi astăzi în Aikido. Concursurile au
apărut odată cu globalizarea, cu deschiderea graniţelor, transformând artele
marţiale în ceva comercial, care se putea vinde. Devenind tot mai răspândite, în
jurul artelor marţiale au început să se învârtă sume tot mai mari, dând naştere unor
conflicte de interese ce au dus la apariţia tot mai multor federaţii mici, multe dintre
ele slăbind la nivel internaţional din punct de vedere al reprezentării.
Desigur, chiar şi fără competiţii, şi în Aikido există fel de fel de organizaţii,
mai mici sau foarte mici, inclusiv la noi în ţară. Acestea însă nu au nicio legătură
cu linia transmisă de fondator. Tocmai din acest motiv fundaţia Aikikai este de
departe cea mai bine reprezentată la nivel mondial.
Dar acesta este doar un aspect. Nu ştiu dacă Morihei Ueshiba a avut neapărat
asta în minte când a spus că nu trebuie să existe competiţii. Fiind o persoană
profund religioasă, ştia că spiritul poate fi cu adevărat dezvoltat doar dacă
practicantul este în continuă luptă cu el însuşi. Ori participanţii la competiţii au un
singur scop, acela de a-şi depăşi adversarul. Ei nu vor face altceva decât să se
raporteze la cei cu care se înfruntă, uitând de multe ori de propriile hibe. În acest
fel nu se poate tinde spre desăvârşirea de sine.
Mulţi dintre cei ce contestă această organizare susţin că lipsa competiţiei
induce un caracter ireal aikido-ului, practicanţii săi neavând experienţă şi neputând
face faţă unei situaţii reale de pericol. Aş spune că, în definitiv, competiţia nu este
altceva decât o practică, un antrenament. Doar că este făcut altfel. Nu cred că lipsa
competiţiei este cea care dictează dacă un practicant de aikido se poate descurca
dacă este atacat pe stradă. Ţine strict de cât de avansat este pe cale acel practicant
şi de cum se antrenează. Într-o situaţie reală de luptă, trebuie să ai un spirit
puternic, fapt care iar nu ţine de competiţie. Faptul că participi sau chiar câştigi un
concurs nu te face automat învingător dacă eşti atacat pe stradă.
Departe de mine gândul de a înfiera competiţiile în această scriere. Spun
doar că prezenţa ei induce un stil diferit de a te antrena, depărtându-te de linia
trasată de fondator.
În încheiere aş aminti că există organizaţii, inclusiv la noi în ţară, care
promovează şi susţin competiţiile. În opinia mea, este o abatere gravă de la
principiile Aikido-ului, promovând astfel cu totul alte valori. Obţinearea unui
anume tip de certificat sau acreditări nu ar trebui să împingă niciun practicant spre
acest compromis. Organizaţiile pot fi puternice altfel, prin implicare şi prin
popularizarea artei pe canalele media, prin seminarii cu maeştri adevăraţi şi, nu în
ultimul rând, prin practică."
Tenchi Dojo
