In ultimii 2 ani de zile, din pozitia de membru in comisia de examinare a FRAA, am avut posibilitatea sa urmaresc atent modul in care aikidoka se prezinta la examenele de kyu si yudansha.
A fost interesant sa constat, mai ales in acest an, ca cele 3 componente ale unei examinari (componenta fizica, tehnica si cea psihica) sunt din ce in ce mai greu de pastrat la acelasi nivel pe tot parcursul unei examinari!
Surprinzatoare pentru mine a fost discrepanta dintre modul in care aikidoka lucreaza in timpul antrenamentelor de zi cu zi si modul in care au performat in timpul examinarilor, mai ales cei examinati pentru grade mari(kyu 1 si yudansha).In cele mai multe cazuri cred ca , caderea din punct de vedere psihic a fost surprinzatoare...
M-am tot gandit ce ar putea face un instructor pentru a putea elimina acest trac sau blocaj care se produce in randul elevilor avansati(in cazul gradelor mai mici de 2kyu aceste blocaje psihice nu prea exista....) si cred ca unele examinari sunt privite de catre elevi si instructori ca o lupta pe "viata si moarte"!
Cred de asemenea ca, practica Aikido-ului trebuie privita cu placere si relaxare,examinarile fiind o consecinta a practicii si nu o conditie!
Obtinerea unui grad nu ar trebui sa fie singurul obiectiv al practicantului, gradul trebuie sa vina numai ca urmare a practicii...in momentul in care atat elevii cat mai ales instructorii lor vor intelege acest lucru, totul va fi mult mai usor!
Sorin Despa
duminică, 15 noiembrie 2009
vineri, 8 mai 2009
Japonia 2009
Din nou in tara "soarelui rasare".....daca mi-ar fi spus cineva in 1993 cand am inceput practica Aikido-ului ca voi ajunge, macar o data , in Japonia puteam sa il cred nebun!!!!
Iata ca au trecut cativa anisori de la primul meu contact cu Aikido si sunt pentru a3a oara in Japonia...Desi calatoria anterioara a fost acum un an(2008) va pot spune ca Japonia este mereu deosebita.
Chiar daca totul pare neschimbat, aceasta parte a lumii este cu adevarat speciala de fiecare data cand pui piciorul pe pamant japonez.
Totul este atat de calculat aici, pana la cel mai mic detaliu, incat uneori ai impresia ca traiesti intr-un ceas elvetian!
De aceasta data am stat 11 zile, perioada in care am mers cam la 2 antrenamente/zi la Aikikai Hombu Dojo(poate cam putin ar putea spune unii dar, avand privilegiul sa mai fiu de 2 ori in aceasta postura , de aceasta data mi-am permis sa particip la antrenamentele conduse numai la maestrii care m-au impresionat in cele 2 calatorii anterioare...)
Am participat la antrenamentele conduse de Doshu Moriteru Ueshiba(nepotul lui O-sensei)Yokota Sensei, Seki Sensei(directorul tehnic al Aikikai), Yasuno Sensei, Kuribayashi Sensei, Osawa Sensei, Watanabe Sensei.
Avand in vedere ca principalul scop al delegatiei FRAA din care am facut parte a fost acela de a participa la evenimente organizate de Aikikai Hombu Dojo pentru comemorarea implinirii a 40 de ani de la moartea lui O-sensei, am participat la 2 evenimente speciale.
In data de 25 Aprilie am participat, alaturi de Doshu Moriteru,instructorii Aikikai si de practicanti din Japonia si nu numai, la vizionarea unor filme mai vechi cu O-Sensei si Doshu Kishomaru Ueshiba.
In data de 29 Aprilie am luat parte la manifestarile care au avut loc la Iwama, locul unde O-Sensei a trait si a predat Aikido.Aici va pot spune ca a fost cu adevarat o zi speciala...zi care a inceput cu o slujba sustinuta de 3 preoti budisti.A urmat apoi o demonstratie sustinuta de Doshu Moriteru Ueshiba si de un picnic in aer liber.
In incheierea acestei scurte relatari va pot spune ca experienta practicarii Aikido-ului in Japonia este cu adevarat speciala....din pacate pentru noi, cu fiecare drum pe care il facem acolo ne dam seama cat de mari sunt diferentele de cultura, comportament si civilizatie intre poporul japonez si "frumosul" plai romanesc!!!Seriozitatea cu care japonezii trateaza practica Aikido-ului (din ce in ce mai putini din pacate..)este coplesitoare...
Inainte cu 5 min de inceperea fiecarui antrenament toata lumea asteapta in seiza momentul in care instructorul va veni si va incepe antrenamentul.
Pe parcursul intregului antrenament nu se discuta ci doar se lucreaza.
La fiecare antrenament(in special la antrenamentele conduse de Doshu Moriteru) poti vedea un numar foarte mare de aikido-ka trecuti de mult de varsta de 60 ani, aikido-ka care se antreneaza uneori in acelasi ritm cu practicanti care au jumatate din varsta lor!!!
Acesta este, cred eu, unul din mesajele acestei frumoase arte martiale!
In cursul acestei saptamani voi posta si cateva fotografii efectuate in aceasta calatorie.
Iata ca au trecut cativa anisori de la primul meu contact cu Aikido si sunt pentru a3a oara in Japonia...Desi calatoria anterioara a fost acum un an(2008) va pot spune ca Japonia este mereu deosebita.
Chiar daca totul pare neschimbat, aceasta parte a lumii este cu adevarat speciala de fiecare data cand pui piciorul pe pamant japonez.
Totul este atat de calculat aici, pana la cel mai mic detaliu, incat uneori ai impresia ca traiesti intr-un ceas elvetian!
De aceasta data am stat 11 zile, perioada in care am mers cam la 2 antrenamente/zi la Aikikai Hombu Dojo(poate cam putin ar putea spune unii dar, avand privilegiul sa mai fiu de 2 ori in aceasta postura , de aceasta data mi-am permis sa particip la antrenamentele conduse numai la maestrii care m-au impresionat in cele 2 calatorii anterioare...)
Am participat la antrenamentele conduse de Doshu Moriteru Ueshiba(nepotul lui O-sensei)Yokota Sensei, Seki Sensei(directorul tehnic al Aikikai), Yasuno Sensei, Kuribayashi Sensei, Osawa Sensei, Watanabe Sensei.
Avand in vedere ca principalul scop al delegatiei FRAA din care am facut parte a fost acela de a participa la evenimente organizate de Aikikai Hombu Dojo pentru comemorarea implinirii a 40 de ani de la moartea lui O-sensei, am participat la 2 evenimente speciale.
In data de 25 Aprilie am participat, alaturi de Doshu Moriteru,instructorii Aikikai si de practicanti din Japonia si nu numai, la vizionarea unor filme mai vechi cu O-Sensei si Doshu Kishomaru Ueshiba.
In data de 29 Aprilie am luat parte la manifestarile care au avut loc la Iwama, locul unde O-Sensei a trait si a predat Aikido.Aici va pot spune ca a fost cu adevarat o zi speciala...zi care a inceput cu o slujba sustinuta de 3 preoti budisti.A urmat apoi o demonstratie sustinuta de Doshu Moriteru Ueshiba si de un picnic in aer liber.
In incheierea acestei scurte relatari va pot spune ca experienta practicarii Aikido-ului in Japonia este cu adevarat speciala....din pacate pentru noi, cu fiecare drum pe care il facem acolo ne dam seama cat de mari sunt diferentele de cultura, comportament si civilizatie intre poporul japonez si "frumosul" plai romanesc!!!Seriozitatea cu care japonezii trateaza practica Aikido-ului (din ce in ce mai putini din pacate..)este coplesitoare...
Inainte cu 5 min de inceperea fiecarui antrenament toata lumea asteapta in seiza momentul in care instructorul va veni si va incepe antrenamentul.
Pe parcursul intregului antrenament nu se discuta ci doar se lucreaza.
La fiecare antrenament(in special la antrenamentele conduse de Doshu Moriteru) poti vedea un numar foarte mare de aikido-ka trecuti de mult de varsta de 60 ani, aikido-ka care se antreneaza uneori in acelasi ritm cu practicanti care au jumatate din varsta lor!!!
Acesta este, cred eu, unul din mesajele acestei frumoase arte martiale!
In cursul acestei saptamani voi posta si cateva fotografii efectuate in aceasta calatorie.
vineri, 3 aprilie 2009
Cum am descoperit eu Aikido?
La sugestia prietenului meu Stefan Serafim, voi incerca sa ofer un raspuns la aceasta intrebare, desi este o intrebare la care inca mai caut raspunsul potrivit...
In anul 1993 cand am inceput sa practic Aikido nu stiam mare lucru despre aceasta arta martiala...insa stiam de Steven Seagal(mai exact vazusem primul lui film!)si am fost, ca multi altii cred, foarte impresionat.
Contactul cu aceasta arta martiala s-a produs in primavara anului 1993 cand, la indemnul unui prieten din liceu(si el practicant de Aikido), am mers sa vad un antrenemant de Aikido la dojo-ul condus de Sensei George Raicu.
Din anul 1992 incepusem sa practic Kyokushin Karate si nu stiam nimic despre organizatiile de Aikido din Romania, insa pot spune ca mi-au placut tehnicile demonstrate si atmosfera din dojo-ul condus de Sensei George Raicu, fapt pentru care am si decis sa ma inscriu la antrenamentele de aikido.
La primul antrenament prietenul meu m-a prezentat celui mai vechi elev(senpai)al lui Sensei George Raicu, Dl. Dan Viorel.Cred ca am facut "impresie" buna pentru ca imediat mi-a urat bun venit si si-a exprimat bucuria ca a venit o "victima" noua!!!(nu va dati seama ce "bucuros" am fost eu....)
Acum, privind in urma, cred ca Aikido-ul este cel care isi alege practicantii si nu invers!
Este in mod cert o arta martiala dificila care cere multe sacrificii, timp, rabdare si ambitie...insa va pot spune ca, pentru mine, satisfactiile au fost pe masura eforturilor!
Pot spune ca toti prietenii mei adevarati(si nu sunt chiar putini...)vin din sfera Aikido-ului, oameni cu care la un moment dat in acesti 15 ani de practica m-am intalnit pe tatami , am devenit si am ramas prieteni chiar daca multi dintre ei au renuntat intre timp la practica Aikido-ului din varii motive.
Si asa a inceput o serie destul de lunga de antrenamente si stagii de pregatire mai mult decat interesante...dar despre acestea cu o alta ocazie....
In anul 1993 cand am inceput sa practic Aikido nu stiam mare lucru despre aceasta arta martiala...insa stiam de Steven Seagal(mai exact vazusem primul lui film!)si am fost, ca multi altii cred, foarte impresionat.
Contactul cu aceasta arta martiala s-a produs in primavara anului 1993 cand, la indemnul unui prieten din liceu(si el practicant de Aikido), am mers sa vad un antrenemant de Aikido la dojo-ul condus de Sensei George Raicu.
Din anul 1992 incepusem sa practic Kyokushin Karate si nu stiam nimic despre organizatiile de Aikido din Romania, insa pot spune ca mi-au placut tehnicile demonstrate si atmosfera din dojo-ul condus de Sensei George Raicu, fapt pentru care am si decis sa ma inscriu la antrenamentele de aikido.
La primul antrenament prietenul meu m-a prezentat celui mai vechi elev(senpai)al lui Sensei George Raicu, Dl. Dan Viorel.Cred ca am facut "impresie" buna pentru ca imediat mi-a urat bun venit si si-a exprimat bucuria ca a venit o "victima" noua!!!(nu va dati seama ce "bucuros" am fost eu....)
Acum, privind in urma, cred ca Aikido-ul este cel care isi alege practicantii si nu invers!
Este in mod cert o arta martiala dificila care cere multe sacrificii, timp, rabdare si ambitie...insa va pot spune ca, pentru mine, satisfactiile au fost pe masura eforturilor!
Pot spune ca toti prietenii mei adevarati(si nu sunt chiar putini...)vin din sfera Aikido-ului, oameni cu care la un moment dat in acesti 15 ani de practica m-am intalnit pe tatami , am devenit si am ramas prieteni chiar daca multi dintre ei au renuntat intre timp la practica Aikido-ului din varii motive.
Si asa a inceput o serie destul de lunga de antrenamente si stagii de pregatire mai mult decat interesante...dar despre acestea cu o alta ocazie....
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
